Poveste... (categoria III: scriere creativa)

Poveste - tot ce a fost si va mai fi de-acum incolo...
     Nu stiu cate file va avea, cate cuvinte vor fi ale mele, cate gesturi din cele ce vor fi facute vor avea o oarecare importanta... Nu stiu cate personaje va avea, cat va dura sa fie scrisa, cat timp ii va lua sa o inteleaga celui care o citeste... Nu stiu daca va fi o drama, o romanta, sau un thriller...probabil cate putin din fiecare. Nu stiu daca slovele vor fi scrise cu cerneala sau cu picaturi de roua... Stiu doar ca va avea, cu siguranta, un final; Asta, uneori ma face sa sufar, alteori ma face sa profit la maxim de fiecare minut, pentru ca orice clipa conteaza...
E ciudat... Stiti, stau aici si vorbesc cu voi... nu stiti decat ca sunt fata si am o varsta destul de frageda...dar asta nu este o certitudine. Si mi-e mult mai usor sa-mi petrec timpul aici, impartasind cu voi, niste oameni pe care probabil nu-i cunosc, toate aceste ganduri... De ce? Pentru ca nu stiu daca mai pot avea incredere in cei din jurul meu... E un pic aiurea... Si voi ati putea sa spuneti oricui ce ati citit aici, si , mai important, ce veti mai citi aici de-acum incolo... Dar asa, nu m-ati putea rani... Voi nu ma cunoasteti... Daca m-ati fi vazut vreodata, daca ati fi vorbit vreodata cu mine... atunci lucrurile ar fi stat altfel. Un singur cuvant pe care l-ati fi spus, ar fi putut sa creeze cicatrici adanci si dureroase in sufletul meu, sa ma faca sa sufar, sa ma faca sa ma inchid in mine si sa-mi traiesc viata intr-un mod pe care l-as fi regretat.
    Va intrebati de ce spun asta?! Nu stiu... Poate ca am suferit destul...Poate fiindca nu am mai suferit pana acum, si mi-e frica sa nu incerc vreodata acest sentiment... Nu am nici o idee... Pur si simplu, aceste cuvinte pe care le-am scris aici mi-au inundat mintea, si ... Acum stiti ce a urmat dupa...
    Si ajungem, din nou, la povestea despre care nu stiu nimic...

P.S:   Astept parerile voastre in legatura cu "articolul" de mai sus (autoarea a ce ati citit mai sus este chiar subsemnata!) ...!

              Iubirea  (categoria II: colaje de texte/imagini) 

      Iubirea este un chip demiurgic de a renaste lumea,o explozie a fiintei in mii de luminite.

       Este un un sentiment nemarginalizat, o iluzie intangibila,nepieritoare pe care o vezi eclipsata pe panza eternitatii.Multi spun ca iubirea nu poate fi explicata in totalitate in cuvinte fara sa ii fie pierduta esenta,pentru ca aceasta senzatie incomensurabila,nu se explica… ci se simte.Mai presus de toate,iubesti cand nu ceri definitii… sau nu ceri definitii atunci cand iubesti.

       Iubirea este lantul universal ce ne leaga sufletel,pe un talisman tainic ce lumineaza totul in jur.Atunci cand iubesti, tot ce te inconjoara se metamorfozeaza intr-un trandafir ce parfumeaza suav aerul pe care il respiri doar prin sublima tremurare a unei petale,iar cand nu mai esti demn de ea o pierzi precum un parfum ce nu persista.Parafrazand citatul celebrului dramaturg William Shakespeare “Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor”,acel bagaj de senzatii pline de umbre si lumini care iti vibreaza inima:suspini de emotie,suspini de teama,suspini pentru ca iubesti.Iubirea adevarata domina mai ales prin amintire:nicio iubire nu  se stinge,doar inveti sa traiesti fara ea,dar parfumul proaspat al primei atingeri,fluturii din stomac,emotia primului “te iubesc” vor ramane mereu prelinse ermetic in inima ta .Dupa cum a zis si Mircea Eliade “Nu pot cunoaste adevarata dragoste,decat depasind-o” poate doar atunci realizezi importanta unei persoane,cand ai pierdut-o,aidoma unei crizanteme ce si-a pierdut mireasma in adierea vantului. La urma-urmei dragostea este un risc, nu o obligatie, un risc de a trai,deoarece unde exista dragoste,exista viata,iar viata fara dragoste,este asemenea unui an fara primavera.Este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze,avand mereu puterea de a inflori pentru ca atunci cand iubesti, nu exista decat lumea in care ai fost absorbit.La fel cum soarele ne furnizeaza energia si stelele ne lumineaza calea,la fel si iubirea ne sustrage din lumea solitara in care singuri ne inchidem,avand mereu sansa de a zbura in abis,in infinitul eternitatii.Iubirea este avatarul sufletului;alergi spre ea,o sorbi, o cuprinzi si  nu te mai saturi…E parte din tine,dar inca nu o simti…

       Cand iubirea te raneste,lacrimile nu au valoare,plangi cu sufletul fara a ti se umezi, ochii,dar nici macar atunci nu trebuie sa regretam ca s-a terminat, ci sa zambim ca s-a intamplat…

        Dragostea adevarata o intalnesti o singura data…Vrei sa fi iubit? Iubeste!

Ador aceasta compunere... Desi, ar parea absurd sa spun asta daca voi ati sti ca nu am cunoscut niciodata dragostea despre care se vorbeste aici. Oricum, nu-i bye; mai am destul timp...

   De ce iubim fetele... 

Cautand prostioare de-ale mele pe "Sfantul Google", am gasit pe un blog oarecare, o postare care chiar mi-a placut. Iata linkul: http://overdeath.eu/2007/de-ce-iubim-fetele/. Va las continutul respectivului articol mai jos:


                                                                                                                                             
"Am gasit un fisier tare interesant la mine pe calculator care spune cateva motive pentru care noi baietii iubim fetele. Imi rezerv dreptul sa scot cateva din ele si sa mai adaug acolo unde cred eu ca e nevoie.

Iubim fetele pentru ca:

1. Miros intotdeauna bine, chiar daca doar a sampon
2. Felul in care isi lasa capsoarele pe umerii nostri
3. Ce dragalase sunt cand dorm
4. Usurinta cu care se potrivesc in bratele noastre
5. Felul in care te saruta si, ca prin minune, totul devine perfect
6. Ce haioase sunt cand mananca
7. Le trebuie ore intregi pentru a se imbraca, dar la sfarsit iti dai seama ca
a meritat asteptarea cu varf si indesat
8. Pentru ca sunt calde chiar si atunci cand afara sunt minus 30 de grade
9. Faptul ca arata bine indiferent ce haine poarta
10. Modul in care cauta complimente in stanga si-n dreapta, chiar daca
stie ca o consideri cea mai frumoasa fata de pe Pamant
11. Ce simpatice sunt cand discuta sau se cearta
12. Modul miraculos prin care mana ei o gaseste tot timpul pe a ta
13. Zambetul ei
14. Felul in care te simti cand ea te suna exact cand ai nevoie mai mare de ea dupa ce ai rezolvat sau ti s-a intamplat ceva nasol.
16. Felul cum te saruta dupa ce faci ceva dragut pentru ea
17. Felul cum te saruta cand ii zici “te iubesc”
18. De fapt… doar felul cum te saruta.
20. Cum isi cere scuze pentru ca a plans pentru ceva atat de neimportant
21. Pentru ca te pocneste si se asteapta sa te doara
22. felul in care isi cere scuze atunci cand chiar doare… (chiar daca noi nu recunoastem niciodata!)
23. felul in care spune “Imi lipsesti”
24. felul in care ti-e dor de ea
25. felul in care lacrimile ei te fac sa vrei sa schimbi lumea, ca sa n-o mai poata rani nimeni, niciodata… indiferent daca le iubesti, daca le urasti, vrei sa dispara de pe fata pamantului sau simti ca n-ai putea trai fara ele… asta nu conteaza. Pentru ca macar o data in viata, una dintre ele devine totul pentru tine. Iar atunci cand vi se intalnesc privirile, te scufunzi in adancurile sufletului ei si spui milioane de lucruri fara nici un cuvant; atunci iti dai seama ca viata ta e iremediabil cuplata la bataile inimii ei.
Le iubim pentru miliarde de motive. Le iubim nu cu mintea, ci cu inima. Un sentiment… doar trait.

Stiu ca cineva o sa citeasca postul asta si o sa isi dea seama de ce unele cuvinte de mai sus sunt cu bold si asta o va face fericita, si o sa isi dea seama ca toate cele de mai sus i se potrivesc perfect si sunt motive pentru care eu o iubesc pe ea..."

          Ei bine? Voi ce parere aveti? Astept comentariile voastre, dragilor/dragelor...!

                                         

 Ceva pe cale de disparitie... (categoria I: vedete)

In titlu fac referire la una dintre putinele artiste din domeniul muzical care reuseste sa evite orice vulgaritate in melodiile ei, si anume Adele. Piesa care a facut-o celebra este "Someone like you", si in ea sunt cuprinse sentimentele pe care le-a avut artista dupa despartirea (foarte dureroasa pentru ea) de Slinky Sunbeam, care a parasit-o pentru un model. Anyway, asta s-a petrecut acum mult timp, in urma cu aproximativ 3 ani, desi melodia a aparut mult mai tarziu. Stiu ce ganditi, Adele merita oricum ceva mai bun, si se pare ca si-a gasit fericirea alaturi de Simon Konecki, viitorul ei sot si, in curand, tata al primului ei copil.
   
       "Sunt încântată să vă anunţ că Simon şi cu mine aşteptăm primul nostru copil. Am vrut să auziţi vestea direct de la mine, evident că suntem încântaţi, dar vă rugăm să ne respectaţi intimitatea în asemenea momente preţioase. A voastră, Adele"

De asemenea, artista a anuntat ca se va retrage pentru 4 sau 5 ani din industria muzicala pentru a-si creste bebelusul. Adele, sa dea Domnul sa ai parte de tot ce-i mai bun in viata.... Jos palaria in fata ta!

                                                          Foto:   Adele (2010)

Sa facem cunostinta...

Ei bine, fiind la prima postare pe blog, m-am gandit sa ma prezint voua, ca sa stiti cu cine aveti de-aface. Ma numesc Maria, am aproape 14 ani si sunt o fata obisnuita. Am creat acest blog in scopul de a impartasi cu voi, cititorii, diferite pareri si/sau perceptii ale noastre despre diferite lucruri, persoane si sentimente noi cu care facem cunostinta la aceasta varsta frumoasa, in adolescenta.
Iar acum, despre continutul blogului... Veti gasi aici atat povestiri din viata de adolescenta de zi cu zi, cat si pareri despre filme, muzica si celebritati. Sper ca lectura blogului meu sa va faca placere! Va pup mult si....... va mai astept pe-aici!