Am un anunt important pentru voi! Ieri mi-a venit o idee grozava de carte; Se pare ca ma apuc de scris! In weekend voi fi plecata la tara, dar va promit ca imediat ce ma intorc, o sa pun pe blog prima parte a cartii. Urati-mi succes si... inspiratie din abundenta!
                   
                                                                               Va pup si... o sa-mi lipsiti! :)

 Surprise! (categoria V: entertrainment)

Vesti bune, dragilor! Mi-am propus ca, de astazi incolo, sa postez cel putin un banc pe saptamana. Stiti voi, ca sa mai destind atmosfera... Acum, fara alte comentarii, va invit sa cititi bancul de mai jos:

Doi prieteni, un englez şi un chinez, se plimbau împreună prin Londra.
- Uită-te la toate steagurile astea! Îmi umplu sufletul de mândrie patriotică!
- Dar, Chan, tu eşti chinez, iar astea sunt steaguri britanice!
- Da? Uită-te la etichete...

 P.S: Este unul dintre preferatele mele:)

Despre viata: E frumoasa, dar... sigur nu este un vis?!

Lumini! Camera! Actiune!

Ei bine, in realitate lucrurile nu incep chiar asa; De fapt, prefer sa nu spun de unde pornesc toate, pentru ca probabil stiti deja, iar cei care nu stiu... vor afla intr-o zi, cu siguranta:) Ne-am nascut, (...) am invatat sa mergem, sa vorbim, sa mancam singuri, sa scriem si sa citim. Am crescut putin cate putin in fiecare zi, si iata ca am ajuns cine suntem astazi. Toate astea se datoreaza parintilor nostri, care ne-au purtat de grija inca din prima clipa din care au stiut de existenta noastra, care ne-au invatat sa facem diferenta dintre bine si rau si care, desi uneori ne sufoca (,) cu parerile lor sanatoase despre ce ar trebui noi sa facem sau sa nu facem in viata (bineinteles, este spre binele nostru), ne iubesc. Dedic acest articol parintilor mei, carora le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine si fratii mei, pentru ca ne inconjoara cu dragoste in fiecare zi. Stiu ca cineva va citi asta si va fi foarte mandru de mine, si asta ma face sa vreau sa fiu un om mai bun, pentru ca poate nu merit toate astea... Duc o viata indestulata, si asa a fost intotdeauna. Sau poate ca nu, dar nu am simtit asta niciodata. Niciodata nu mi-a lipsit nimic, niciodata nu m-am simtit singura in preajma lor; Toate sfaturile primite de la ai mei mi-au fost de folos, toate cuvintele pe care mi le-au spus au fost blande... Si asa este si acum; Si nu exista cuvinte care sa exprime cat de recunoscatoare le sunt... pentru tot. Asa o sa ma multumesc prin a le spune:
                                            _____________◕‿‿◕_____________________

                                        Mami si tati, va iubesc!

                                           ______________***_______________


                                           

Desenul copilariei noastre

Unul dintre cele mai frumoase desene animate de care am avut eu parte cand eram doar un pici (si la care ma uit in continuare cu multa placere), este Familia Flinstone. Intrucat v-am promis ca o sa gasiti si video-uri pe blog, va pun astazi un prim episod al seriei mai sus mentionate; Vizionare placuta!

Daca v-a placut, puteti vedea restul episoadelor accesand urmatorul link: http://www.desenele.com/desene-animate-Familia-Flinstone.html.

 Un cantec fara glas... (categoria IV: "Viata mea")

    Un titlu cam ciudat pentru un articol scris de o persoana nu prea experimentata, stiu; Dar varsta pe care o am nu ma impiedica sa vad ce se intampla in jurul meu. Vremurile in care traim sunt grele, desi se spune ca societatea inregistreaza progrese pe zi ce trece. Vad pe strada tot mai multi oameni cersind, cei mai multi- copii sau batrani. Duminica trecuta am fost la biserica si, in drum spre masina, am vazut o gramada de batrane care intindeau mana spre mine, fara a-mi spune nimic. Le-am vazut doar mainile- slabe, invelite intr-un strat subtire de piele uscata si incretita peste tot. Nu le puteam privi in ochi, ma simteam, intr-un fel, vinovata. Adica, multi oameni ii judeca pe cei care cersesc (si nu ii critic pe acei oameni, nu ma intelegeti gresit) , desi ei nu au de unde sa stie ce viata au avut aceia. Poate ca au fost niste oameni foarte buni, dar au avut parte de o nenorocire care i-a adus in pragul foametei, si... nu au avut de ales. Si ma simt raspunzatoare pentru cei mai varstnici, indiferent de "profesia" lor, care nu mai sunt acum tratati cu respect, fapt de care sunt dezgustata. Sa va dau un exemplu:
    Acum vreo 4 luni, mergeam cu tramvaiul spre scoala. Nu erau prea multe locuri libere, si intrucat la scoala stau jos cca. 5 ore/ zi, m-am gandit sa stau in picioare - fac doar 2 statii pana la destinatie. La prima statie, s-au urcat in tramvai vreo 6 indivizi (parte dintr-un grup), care nu aveau mai mult de 18 ani, si imediat au luat loc pe scaune. Unul a ramas in picioare, fara sa spuna nimic, dar un "amic" al lui s-a dus la un batran care statea pe un scaun si i s-a adresat asa: "Tataie, ridica-te si tu si lasa-l pe baiatu' asta sa stea jos, ca mergem numai 2 statii si apoi poti sa te asezi la loc". Batranul s-a uitat la el cu ochii mari, apoi s-a ridicat si si-a inaltat privirea spre cer, ca si cum ar fi spus "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac". Dupa asta nu m-am mai uitat in directia in care am vazut cele petrecute, si am coborat din vehicul imediat. Noroc ca am stat doar 5-10 minute cu oamenii aia (daca se pot numi oameni) , caci imi venea sa intru in pamant de rusine doar fiindca am o varsta relativ apropiata de a lor.
    Ii dispretuiesc pe oamenii care nu stiu sa-i aprecieze pe cei batrani. Indiferent ce greseli a facut omul ala in viata lui, stie mai multe decat tine si a vazut mai multe. Si asta e un motiv sa te comporti in limitele decentei cu el.
    Revenind la subiect, cei care cersesc nu trebuie condamnati pentru asta, ei sunt victima nepasarii noastre. Si daca am fi mai intelegatori, daca ne-am stradui sa ii acceptam ca fiind oameni egali in drepturi cu noi, poate ca strigatul lor nu va mai fi un cantec fara glas...
 

 Dictionar de... imagini  (categoria II: colaje de texte/imagini)

Unii cred ca sunt o fata tare ciudata... Mie imi place sa spun ca sunt doar... putin diferita. Nu sunt genul de om caruia sa-i faca placere sa iasa des in oras, cu "prietenii", cum se spune... prefer sa stau acasa, in coltisorul meu de pat, inconjurata de cartile mele; Nu sunt foarte sociabila (stiu, asta nu este bine, dar chiar incerc sa remediez problema), iti ia ceva timp sa iti dai seama ce fel de om sunt, dar, cu toate astea, te surprind intotdeauna cu tot ceea ce fac; Imi place sa inot, sa cant (o combinatie ciudata, al carei rezultat sunt eu, fredonand... chestii, la dus), imi place sa zambesc si ... ma alint de fiecare data cand am ocazia. In fine, revenind la subiect, pe Pamant nu exista doi oameni la fel, dar, cu toate astea, avem si noi un lucru in comun, si anume-  sentimentele... Si acum, fara alte introduceri, va voi spune ce am de gand sa va spun de cand am scris titlul acestei postari: am intocmit aici un dictionar de... IMAGINI! Fiecare sentiment pe care l-am cunoscut vreodata are asociata o imagine in care sper sa va regasiti, astfel incat, cu putin noroc, o sa va aduc zambetul pe buze!

1. Fericire...  
"Ieiii! Ata ete plima data cand mami ma lata ta ma dau uta fala maini! Iuhuuu!"


2.Extaz
"Uitati-va la mine! Si spuneati ca oamenii nu pot zbura!"


3.Suspans
"Mama, mai asteapta un minut, sa vad cum se termina filmul...!"


4.Curioziate
"Ce-i acolo, oare?"


5.Nostalgie
"Ce frumos era cand ma jucam cu tine!"


6.Melancolie
"Mi-e asa de frig... Nu imi place vremea rece, e oficial acum!"


7.Dragoste
"Ce bine ma simt aici, cu tine..."





Si acum, o imagine pe care v-o dedic voua, dragii mei, in special celor care au fost tristi si deprimati in ultima vreme:





P.S.: Va continua...!

 Poveste... (categoria III: scriere creativa)

Poveste - tot ce a fost si va mai fi de-acum incolo...
     Nu stiu cate file va avea, cate cuvinte vor fi ale mele, cate gesturi din cele ce vor fi facute vor avea o oarecare importanta... Nu stiu cate personaje va avea, cat va dura sa fie scrisa, cat timp ii va lua sa o inteleaga celui care o citeste... Nu stiu daca va fi o drama, o romanta, sau un thriller...probabil cate putin din fiecare. Nu stiu daca slovele vor fi scrise cu cerneala sau cu picaturi de roua... Stiu doar ca va avea, cu siguranta, un final; Asta, uneori ma face sa sufar, alteori ma face sa profit la maxim de fiecare minut, pentru ca orice clipa conteaza...
E ciudat... Stiti, stau aici si vorbesc cu voi... nu stiti decat ca sunt fata si am o varsta destul de frageda...dar asta nu este o certitudine. Si mi-e mult mai usor sa-mi petrec timpul aici, impartasind cu voi, niste oameni pe care probabil nu-i cunosc, toate aceste ganduri... De ce? Pentru ca nu stiu daca mai pot avea incredere in cei din jurul meu... E un pic aiurea... Si voi ati putea sa spuneti oricui ce ati citit aici, si , mai important, ce veti mai citi aici de-acum incolo... Dar asa, nu m-ati putea rani... Voi nu ma cunoasteti... Daca m-ati fi vazut vreodata, daca ati fi vorbit vreodata cu mine... atunci lucrurile ar fi stat altfel. Un singur cuvant pe care l-ati fi spus, ar fi putut sa creeze cicatrici adanci si dureroase in sufletul meu, sa ma faca sa sufar, sa ma faca sa ma inchid in mine si sa-mi traiesc viata intr-un mod pe care l-as fi regretat.
    Va intrebati de ce spun asta?! Nu stiu... Poate ca am suferit destul...Poate fiindca nu am mai suferit pana acum, si mi-e frica sa nu incerc vreodata acest sentiment... Nu am nici o idee... Pur si simplu, aceste cuvinte pe care le-am scris aici mi-au inundat mintea, si ... Acum stiti ce a urmat dupa...
    Si ajungem, din nou, la povestea despre care nu stiu nimic...

P.S:   Astept parerile voastre in legatura cu "articolul" de mai sus (autoarea a ce ati citit mai sus este chiar subsemnata!) ...!

              Iubirea  (categoria II: colaje de texte/imagini) 

      Iubirea este un chip demiurgic de a renaste lumea,o explozie a fiintei in mii de luminite.

       Este un un sentiment nemarginalizat, o iluzie intangibila,nepieritoare pe care o vezi eclipsata pe panza eternitatii.Multi spun ca iubirea nu poate fi explicata in totalitate in cuvinte fara sa ii fie pierduta esenta,pentru ca aceasta senzatie incomensurabila,nu se explica… ci se simte.Mai presus de toate,iubesti cand nu ceri definitii… sau nu ceri definitii atunci cand iubesti.

       Iubirea este lantul universal ce ne leaga sufletel,pe un talisman tainic ce lumineaza totul in jur.Atunci cand iubesti, tot ce te inconjoara se metamorfozeaza intr-un trandafir ce parfumeaza suav aerul pe care il respiri doar prin sublima tremurare a unei petale,iar cand nu mai esti demn de ea o pierzi precum un parfum ce nu persista.Parafrazand citatul celebrului dramaturg William Shakespeare “Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor”,acel bagaj de senzatii pline de umbre si lumini care iti vibreaza inima:suspini de emotie,suspini de teama,suspini pentru ca iubesti.Iubirea adevarata domina mai ales prin amintire:nicio iubire nu  se stinge,doar inveti sa traiesti fara ea,dar parfumul proaspat al primei atingeri,fluturii din stomac,emotia primului “te iubesc” vor ramane mereu prelinse ermetic in inima ta .Dupa cum a zis si Mircea Eliade “Nu pot cunoaste adevarata dragoste,decat depasind-o” poate doar atunci realizezi importanta unei persoane,cand ai pierdut-o,aidoma unei crizanteme ce si-a pierdut mireasma in adierea vantului. La urma-urmei dragostea este un risc, nu o obligatie, un risc de a trai,deoarece unde exista dragoste,exista viata,iar viata fara dragoste,este asemenea unui an fara primavera.Este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze,avand mereu puterea de a inflori pentru ca atunci cand iubesti, nu exista decat lumea in care ai fost absorbit.La fel cum soarele ne furnizeaza energia si stelele ne lumineaza calea,la fel si iubirea ne sustrage din lumea solitara in care singuri ne inchidem,avand mereu sansa de a zbura in abis,in infinitul eternitatii.Iubirea este avatarul sufletului;alergi spre ea,o sorbi, o cuprinzi si  nu te mai saturi…E parte din tine,dar inca nu o simti…

       Cand iubirea te raneste,lacrimile nu au valoare,plangi cu sufletul fara a ti se umezi, ochii,dar nici macar atunci nu trebuie sa regretam ca s-a terminat, ci sa zambim ca s-a intamplat…

        Dragostea adevarata o intalnesti o singura data…Vrei sa fi iubit? Iubeste!

Ador aceasta compunere... Desi, ar parea absurd sa spun asta daca voi ati sti ca nu am cunoscut niciodata dragostea despre care se vorbeste aici. Oricum, nu-i bye; mai am destul timp...

   De ce iubim fetele... 

Cautand prostioare de-ale mele pe "Sfantul Google", am gasit pe un blog oarecare, o postare care chiar mi-a placut. Iata linkul: http://overdeath.eu/2007/de-ce-iubim-fetele/. Va las continutul respectivului articol mai jos:


                                                                                                                                             
"Am gasit un fisier tare interesant la mine pe calculator care spune cateva motive pentru care noi baietii iubim fetele. Imi rezerv dreptul sa scot cateva din ele si sa mai adaug acolo unde cred eu ca e nevoie.

Iubim fetele pentru ca:

1. Miros intotdeauna bine, chiar daca doar a sampon
2. Felul in care isi lasa capsoarele pe umerii nostri
3. Ce dragalase sunt cand dorm
4. Usurinta cu care se potrivesc in bratele noastre
5. Felul in care te saruta si, ca prin minune, totul devine perfect
6. Ce haioase sunt cand mananca
7. Le trebuie ore intregi pentru a se imbraca, dar la sfarsit iti dai seama ca
a meritat asteptarea cu varf si indesat
8. Pentru ca sunt calde chiar si atunci cand afara sunt minus 30 de grade
9. Faptul ca arata bine indiferent ce haine poarta
10. Modul in care cauta complimente in stanga si-n dreapta, chiar daca
stie ca o consideri cea mai frumoasa fata de pe Pamant
11. Ce simpatice sunt cand discuta sau se cearta
12. Modul miraculos prin care mana ei o gaseste tot timpul pe a ta
13. Zambetul ei
14. Felul in care te simti cand ea te suna exact cand ai nevoie mai mare de ea dupa ce ai rezolvat sau ti s-a intamplat ceva nasol.
16. Felul cum te saruta dupa ce faci ceva dragut pentru ea
17. Felul cum te saruta cand ii zici “te iubesc”
18. De fapt… doar felul cum te saruta.
20. Cum isi cere scuze pentru ca a plans pentru ceva atat de neimportant
21. Pentru ca te pocneste si se asteapta sa te doara
22. felul in care isi cere scuze atunci cand chiar doare… (chiar daca noi nu recunoastem niciodata!)
23. felul in care spune “Imi lipsesti”
24. felul in care ti-e dor de ea
25. felul in care lacrimile ei te fac sa vrei sa schimbi lumea, ca sa n-o mai poata rani nimeni, niciodata… indiferent daca le iubesti, daca le urasti, vrei sa dispara de pe fata pamantului sau simti ca n-ai putea trai fara ele… asta nu conteaza. Pentru ca macar o data in viata, una dintre ele devine totul pentru tine. Iar atunci cand vi se intalnesc privirile, te scufunzi in adancurile sufletului ei si spui milioane de lucruri fara nici un cuvant; atunci iti dai seama ca viata ta e iremediabil cuplata la bataile inimii ei.
Le iubim pentru miliarde de motive. Le iubim nu cu mintea, ci cu inima. Un sentiment… doar trait.

Stiu ca cineva o sa citeasca postul asta si o sa isi dea seama de ce unele cuvinte de mai sus sunt cu bold si asta o va face fericita, si o sa isi dea seama ca toate cele de mai sus i se potrivesc perfect si sunt motive pentru care eu o iubesc pe ea..."

          Ei bine? Voi ce parere aveti? Astept comentariile voastre, dragilor/dragelor...!

                                         

 Ceva pe cale de disparitie... (categoria I: vedete)

In titlu fac referire la una dintre putinele artiste din domeniul muzical care reuseste sa evite orice vulgaritate in melodiile ei, si anume Adele. Piesa care a facut-o celebra este "Someone like you", si in ea sunt cuprinse sentimentele pe care le-a avut artista dupa despartirea (foarte dureroasa pentru ea) de Slinky Sunbeam, care a parasit-o pentru un model. Anyway, asta s-a petrecut acum mult timp, in urma cu aproximativ 3 ani, desi melodia a aparut mult mai tarziu. Stiu ce ganditi, Adele merita oricum ceva mai bun, si se pare ca si-a gasit fericirea alaturi de Simon Konecki, viitorul ei sot si, in curand, tata al primului ei copil.
   
       "Sunt încântată să vă anunţ că Simon şi cu mine aşteptăm primul nostru copil. Am vrut să auziţi vestea direct de la mine, evident că suntem încântaţi, dar vă rugăm să ne respectaţi intimitatea în asemenea momente preţioase. A voastră, Adele"

De asemenea, artista a anuntat ca se va retrage pentru 4 sau 5 ani din industria muzicala pentru a-si creste bebelusul. Adele, sa dea Domnul sa ai parte de tot ce-i mai bun in viata.... Jos palaria in fata ta!

                                                          Foto:   Adele (2010)

Sa facem cunostinta...

Ei bine, fiind la prima postare pe blog, m-am gandit sa ma prezint voua, ca sa stiti cu cine aveti de-aface. Ma numesc Maria, am aproape 14 ani si sunt o fata obisnuita. Am creat acest blog in scopul de a impartasi cu voi, cititorii, diferite pareri si/sau perceptii ale noastre despre diferite lucruri, persoane si sentimente noi cu care facem cunostinta la aceasta varsta frumoasa, in adolescenta.
Iar acum, despre continutul blogului... Veti gasi aici atat povestiri din viata de adolescenta de zi cu zi, cat si pareri despre filme, muzica si celebritati. Sper ca lectura blogului meu sa va faca placere! Va pup mult si....... va mai astept pe-aici!