Iubirea  (categoria II: colaje de texte/imagini) 

      Iubirea este un chip demiurgic de a renaste lumea,o explozie a fiintei in mii de luminite.

       Este un un sentiment nemarginalizat, o iluzie intangibila,nepieritoare pe care o vezi eclipsata pe panza eternitatii.Multi spun ca iubirea nu poate fi explicata in totalitate in cuvinte fara sa ii fie pierduta esenta,pentru ca aceasta senzatie incomensurabila,nu se explica… ci se simte.Mai presus de toate,iubesti cand nu ceri definitii… sau nu ceri definitii atunci cand iubesti.

       Iubirea este lantul universal ce ne leaga sufletel,pe un talisman tainic ce lumineaza totul in jur.Atunci cand iubesti, tot ce te inconjoara se metamorfozeaza intr-un trandafir ce parfumeaza suav aerul pe care il respiri doar prin sublima tremurare a unei petale,iar cand nu mai esti demn de ea o pierzi precum un parfum ce nu persista.Parafrazand citatul celebrului dramaturg William Shakespeare “Dragostea este ceata care se formeaza cu aburii suspinelor”,acel bagaj de senzatii pline de umbre si lumini care iti vibreaza inima:suspini de emotie,suspini de teama,suspini pentru ca iubesti.Iubirea adevarata domina mai ales prin amintire:nicio iubire nu  se stinge,doar inveti sa traiesti fara ea,dar parfumul proaspat al primei atingeri,fluturii din stomac,emotia primului “te iubesc” vor ramane mereu prelinse ermetic in inima ta .Dupa cum a zis si Mircea Eliade “Nu pot cunoaste adevarata dragoste,decat depasind-o” poate doar atunci realizezi importanta unei persoane,cand ai pierdut-o,aidoma unei crizanteme ce si-a pierdut mireasma in adierea vantului. La urma-urmei dragostea este un risc, nu o obligatie, un risc de a trai,deoarece unde exista dragoste,exista viata,iar viata fara dragoste,este asemenea unui an fara primavera.Este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze,avand mereu puterea de a inflori pentru ca atunci cand iubesti, nu exista decat lumea in care ai fost absorbit.La fel cum soarele ne furnizeaza energia si stelele ne lumineaza calea,la fel si iubirea ne sustrage din lumea solitara in care singuri ne inchidem,avand mereu sansa de a zbura in abis,in infinitul eternitatii.Iubirea este avatarul sufletului;alergi spre ea,o sorbi, o cuprinzi si  nu te mai saturi…E parte din tine,dar inca nu o simti…

       Cand iubirea te raneste,lacrimile nu au valoare,plangi cu sufletul fara a ti se umezi, ochii,dar nici macar atunci nu trebuie sa regretam ca s-a terminat, ci sa zambim ca s-a intamplat…

        Dragostea adevarata o intalnesti o singura data…Vrei sa fi iubit? Iubeste!

Ador aceasta compunere... Desi, ar parea absurd sa spun asta daca voi ati sti ca nu am cunoscut niciodata dragostea despre care se vorbeste aici. Oricum, nu-i bye; mai am destul timp...